Sonetul CL [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Ştiind că orice femeie este capricioasă se teme că Laura îl va respinge.

Când dulcea ei privire mă sminteşte,
şi vorba ei suavă m-afectează,
şi dac-Amor prin ea mă guvernează
când râde vesel şi plăcut vorbeşte,

vai, cum ar fi să văd că îi lipseşte,
din vina mea, a sorţii ce veghează,
Mila din ochi, şi moartea mă sfidează,
nu ca acum, când simt că mă-ndrăgeşte?

Căci de mă tem şi-am inima-ngheţată
când văd schimbată faţa ei frumoasă,
e fiindcă ştiu ce-am tras şi altă dată.

Din firea ei femeia-i capricioasă:
şi bine ştiu, iubirea n-o să poată
rămâne-n ea, ci repede-o să iasă.

Traducere de Octavian Cocoş

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.