Frământări

Autor:Lucica Boltasu


Adăugat de: lboltasu

vineri, 23 septembrie 2016

Nu clipa mă-nspăimântă cel mai tare,
Nici timpul care trece nevăzut,
Ci vorba aruncată la-ntâmplare,
Zâmbetul fals şi glasul prefăcut.

Nu vremea mă-nspăimântă cel mai tare,
Nici anotimpuri care vin şi trec,
Ci lumea complăcută-n nepăsare
Şi felu-n care viaţa îşi petrec.

Nu anii mă-nspăimântă cel mai tare,
Nici crucea ce o duc anevoios,
Ci un răspuns la marea întrebare:
"Ce ai lucrat în via lui Cristos?"

Nu lipsa mă-nspăimântă cel mai tare,
Nici lacrima ce cade uneori,
Ci starea mea, când voi privi în zare
Şi Te-oi vedea Isus, venind pe nori.

Nu boala mă-nspăimântă cel mai tare,
Nici rana ce mă-mpiedică s-alerg,
Ci cum mă vezi pe mine-ntre fecioare
Şi ce fac eu, mai mult să Te-nţeleg.

Nu vremea, anii, clipe, lipsuri, boală,
Nici anotimpuri, stări şi răni în trup
Mă înspăimântă. Ci trăirea goală
Şi ce loc Doamne-n trupul Tău, ocup!

23/08/2013, Barcelona-Lucica Boltasu


vezi mai multe poezii de: lboltasu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.