Terase - Florența Albu

Câinele. Broasca țestoasă.
Păsăruica de colivii.
Eu. Și din etaj în etaj
din terasă-n terasă
babilonia singurătății.
Prim plan suprapus
indescifrabila clamoare
suflet unit cu alții
urlăm tăcem fraternizăm

orașul și lumea și toate
cum trebuie să fie
cum au fost gândite închise
în fagurii unui cer
radios.

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Florența Albu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.