Pietre rănite - Florența Albu

Țărmul de sud,
țărmul cu pietre însângerate -
mai doare urma degetelor oarbe
care le-au modelat, rănindu-se -
atâtea-nfățișări neînțelese! -
și trebuie să-nchizi, asemeni, ochii
să le cuprinzi înfățișarea dată
de zeii orbi, cu vise mari
sub pleoape.

O, încrustate pietre,
mai mult și mai durut
ca scutul lui Achile -
ce lupte-au fost adânc
și cine a ținut
aceste paveze în dreptul inimii?

Din când în când se bat în larg
delfinii
la vremea dragostei - și marea
îi aruncă
la țărm, să-și scurgă-n pietre
sângele și sămânța
încă vii...

vol. "Himera Nisipurilor", Editura Tineretului, 1969

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Florența Albu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.