Ochi sterp - Florența Albu

Un plâns de milog în mijlocul cerului.
Vară de secetă. Plânsul milogului.
Mohorul uscat sub talpă.
Praful cât lumea și lumea.
Amintiri, copilărie, cenușă.

Ochi fără milă. Ochii de arșiță văd:
drumul - căruța milogului - miriști-
ruga de ploaie cu prapuri și sfeșnice -
marginea satului

vedenii în flăcări.

Mirosul toropitor - bozii sau laur
nu mai știu - bozii sau dracilă
fântâni - iarăși fântâni
drumuri - porecle

Ochii arși de secetă,
ochi fără milă privind
răspântia, căruța milogului...

Și tânguirea deodată, tare,
deodată asurzindu-mă
din amintiri.

Vol. "Epitaf", Editura Cartea Românească, 1981

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Florența Albu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.