Flavius - creaţii proprii
- Nicio frunză
Nicio frunză nu stă să se mire de tot ce i se întâmplă,
priveşte anotimpurile cu părere de rău
şi moare la un moment dat supusă,
dar nu-şi uită ciclul feminităţii ei.
- Este un risc să crezi adevărul
Oamenii se îndoiesc de cele spuse cu nonşalanţă,
li se pare un fel de a brava în faţa mulţimii,
o armă a creerii încrederii perverse
cu o lipsă de respect,
- Nimic nu mă reţine
Nimic nu mă reţine când tu vrei
să fiu recunoscut în trupul tău
un arbore de iubire.
- Nu mai sunt verde
Nu mai sunt verde cum copacul de altă dată
ce înflorea în braţele tale însorite
pe malul râului la marginea pădurii.
Timpul s-a mutat în firele de păr alb,
- Remuşcare
Despre iubire se ştie
poate fi învăţată la locul de muncă,
dar cât de calificat ai devenit prin exerciţiu
o poate confirma numai partenerul.
- Mai rămâne o singură cale
Când nopţile mele nu mai au somn
e prea târziu să le pun busuiocul sub nas,
zilele se năpustesc peste ele
- Sunt ca o pasăre
Vreau să fiu un anonim,
să nu mă recunoască nimeni,
numai aşa mă simt liber de orice îngrădire.
Sunt ca o pasăre
- Între pereţii aceluiaşi gând
Noaptea în marea ei tergiversare
n-a reuşit să negocieze
migrarea lunii către altă planetă
cum ar fi vrut luceafărul.
- Noi oamenii respirăm în inima lucrurilor
Se vor naşte multe ambiţii,
timpul se va rostogoli peste noi,
oasele din trupul nostru se vor întări
şi vor cânta din fluier
- Se joacă scenarii în fiecare zi
De când te cunosc îmi iau gândurile foc,
clipele arse-s pierdute-n aşteptare,
carnea-mi tremură, se-nroşeşte-n dorinţe,
mâinile caută ce nu-mi este dat,

Distribuie acest autor: