Flavius - creaţii proprii
- Aidoma zmeului din copilărie
Unde gândurile se înlocuiesc prin vise şi somnul a rămas fără ochi
iubite mea citeşte în ele
cum se schimbă dorinţele şi mă întrupează într-un alter ego oscilant
ce mă transpune în privirile fixe
- O fântână cu apă vie
Nopţile mele nu au subterfugii
toate se sfârşesc lamentabil pe ploi
ferestrele lor au ochiuri în cer.
Absorbite de mişcarea pământului
- Sunetele mă mângâie-n surdină
Degetele subţiri ale iubitei se joacă pe clapele pianului,
ea are o bucurie interioară şi surâde
ruptă de realitatea desuetă.
- Dimineţile crude ne lasă flămânzi
Ne vom trezi într-o zi singuri
cu surâsul tău lipsă din colţul gurii,
cu bucuria mea stopată la sursă
într-un timp greoi de străbătut cu paşi nesiguri şi mărunţi.
- Se lasă înserarea
Se lasă înserarea mai devreme
ca o întomnare pe sufletul neliniştit
în cicatricea timpului la care pietrele visează
cu pielea întinsă sub ape.
- Caii nopţii la orizont
Noaptea prinde caii-n şa,
le potcoveşte copitele
şi-i lasă să zburde prin câmpie,
să pască-n ierburi ne-ncepute.
- O iedera oarbă
Sunt răvăşit de întrebări,
aş dori să-mi limpezesc gândurile,
noaptea ce se ascunde-n trup,
când clipele-mi fug de sub nas fără rost.
- La capătul luminat al memoriei
Trec pe sub Turnul Sfatului cu oarecare exaltare
privesc atent din toate unghiurile,
clădirile Sibiului cu aură amestecată: gotică şi barocă.
Calc pe urme imprimate-n colbul vremii,
- Gânduri din care răsar drumuri
Într-o noapte lovită de îngheţ
cu sufletul desenat pe geamul ferestrei
înghit în sec spânzurat de cuvinte,
încerc să fiu în mijlocul gândurilor
- Dorul împătimit
Nu te ştiu
nu mă cunoşti,
ai venit de pe un alt portativ
unde sunetele îmbracă forme de cântec .

Distribuie acest autor: