Flavius - creaţii proprii
- Ochii îndrăgesc aspiraţii regale
Se înnoptează, mâinile-i dau din coate
se agită prin aer, selectează gesturi
promit materializarea lor în fapte.
- Mă scufund în golul din pahar
Mă rod carii lemnului roşu în simţuri
până-n sinapsele nervilor la fantă,
nu-i mai suport şi ţip de frustrare
pentru a mă elibera din chingi nesimţite.
- La început a fost cuvântul
Până şi strigătul de durere nu se aude,
rămâne ca o pasăre mută
suspendat în golul dintre adevăr şi minciună
pe care oamenii îl ignoră.
- Cu îngăduinţă şi mărturisire
Încărunţea pe răbdarea celorlalţi,
viaţa-i părea o împlinire dată
ca o sursă de lumină naturală.
- Steaua de zăpadă
Femeia mi se culcă pe toate sentimentele,
cu trupul despletit de sălcii pe ape
îndepărtează furtuna.
- Pe corzi de lumină
Prefac totul în tăcere
vorba în cuvânt ori semn
umbra în răcoare
- Întâmplare de dimineaţă
Azi dimineaţă m-am trezit vorbind
despre sufletul meu de sticlă
prin care dacă vrei poţi vedea
porţile deschise spre cer
- Necuprins
Tu, ce te naşti din lumi dăruite
în spate stă cineva de veghe,
poţi să te înalţi cât e de înălţat
înţelegând minunea alcătuirii,
- Rod totul până la os
Uneori
cioplit în lemnul verde al durerii
zăvor cu creste ascuns
închid hrubele vinului sub deal roditor.
- Cel mai cuminte renunţă
Nu e vremea să-ţi întorci faţa
dacă cineva te-a lovit cu palma
alungându-şi mânia,
pofta de răzbunare

Distribuie acest autor: