Flavius - creaţii proprii
- Între tine şi mine
Nopţile mele nu sunt albastre ca ale tale
Sunt pline de tristeţe şi o lungă aşteptare,
Între mine şi tine nu este un deal ş-o vale
Ci un ocean de nelinişti şi de apă, o mare.
- Castelul din Carpaţi
Castelul aceasta din munţi
e rudă cu piscurile care sparg norii
trebuie să urcăm scările timpului
cu cerul pe umerii istoriei vechi.
- Ascultă iubito, greierii
Vom fi noi doi în umbra lunii
cu nopţile despletite-n păr
chiar dacă fânul copt cu miros de rugină
ne cheamă să ascultăm greierii
- Tu eşti asemenea toamnei
Toamna stă-n genunchi în faţa rodului
se grăbeşte să-şi încheie socotelile,
pleacă la sărbătoare să-şi cinstească oamenii
dar totul se face după un ritual anume
- Nu-i bine să trec peste liniile paralele
Chiar dacă nu recunosc rătăcirea în care am eşuat,
nu găsesc altă posibilitate de revenire
fără niciun efort,
decât refluxul din interior.
- Umbră pe urme...
În palme ierburi n-au mai crescut
şi niciodată mâinile nu s-au opus,
ochii aveau irişii de un verde intens
- Lumea se pierde într-un gol de îmagine
Într-o stare decăzută în ochii oamenilor
se stă la coadă din instict,
aici poţi afla tot ce se întîmplă-n oraş
cum trece moartea ori dragostea pe străzi
- Speranţa nu moare niciodată
Bucuria-mi scurtă se brăzdează odată cu câmpul,
în fiecare primăvară îmi înfloreşte între dinţi
până când zilele cu soare îşi odihnesc amiezele
la umbra răcoroasă a norilor.
- De când mă chemi în lumea ta
Am obosit să tot privesc mirat
cum se aruncă punţi peste râuri,
să trecem dintr-o parte în alta
în căutarea norocului ruginit.
- Fântânile plâng de singurătate
Când eram tânăr, cal cred că eram,
timpul îl trăgeam după mine târâş,
sfinţi în căruţe de foc şi zei în care de luptă
îi duceam acolo unde nu poţi să ajungi.

Distribuie acest autor: