8. Garșasb (Șăhia lui a durat cinci ani). Rostam și-l însuși pe Rakș - Firdousi

Zal şi-aduse herghelia lui de prin Zabulistan
şi de prin Kabul o parte. Dinaintea lui Rostam
o trecu să vadă caii cu dangale-mpărăteşti.
Şi Rostam zvârlind arcanul, i-ncercă, dibaci, pe toţi:
le-nfigea în greabăn pumnul calul de se-ncovoia,
ăpoi îşi lipea, cuminte, burta lată de pământ.
I se-aduse mai în faţă-o herghelie din Kabul,
pe sub ochi îngrămădindu-i bidivii în fel şi fel
de culori; o iapă sură, lată-n piept precum un leu,
crupe scurte, ochi ce scapăr': două vârfuri de jungher,
piept, picioare dolofane, însă prea mică de stat.
Un mânzoc la fel de mare o urmează cât colea,
piept şi crupe largi asemeni mumei sale, ochiul său
negru, coada înfoiată, şi bogate fudulii
tari şi negre, şi copite ca turnate din oţel !
Cal rotat cu pete roze pe un păr ca de şofran.
Noaptea-ţi desluşea cu ochii lui, şi de la doi farsangi
o furnică pe pluş negru; prin tărie, elefant,
nalt cât o cămilă, vlaga unui leu din Bisutun.
Cum văzu Rostam iepşoara şi cum ochii-şi pironi
pe-acest mânz cât elefantul, azvârli arcanul său
vrednic şi de-un şah şi prinse mânzul dintre ceilalţi cai.
Moş bătrân, herghelegiul, zise: „Omule vânjos,
calul altuia nu-l prinde !" Rostam întrebă: „Al cui
este telegaru-acesta? N-are semn pe niciun şold."
Zise-atunci herghelegiul: „Nu-i căta nicio dangă.
Despre bidiviu-acesta multe lucruri s-au zvonit;
Rakş noi l-am numit şi este înflorat şi lucitor
precum apa, viu ca focul ! Pe stăpînul său nu-l ştim,
dar noi toţi de-aici îi spunem telegarul lui Rostam.
De trei ani îi bun să poarte şea, şi-i bătător la ochi
când îl văd pe-aici mai-marii; nărăvaşă-i maică-sa:
cum dă ochii cu arcanul vrunui prinţ, năvală dă
să se bată ca leoaica ! Oh, al lumii pahlivan,
taina ce se-ascunde-aicea n-o putem de loc ghici;
dar păzea, om cu prevederi, de bălăuroaică fugi!
Iapa-i gata să sfâşie-n dinţi o inimă de leu,
şi e gata să jupoaie pielea de pe leopard !"
Cuvântarea-i ascultând-o, Rostam iute pricepu
tâlcul vorbelor bătrâne, şi făcu să-i zboare larg
cel arcan al lui şi prinse capul mânzului rotat.

Notă informativă :
Farsang -veche măsură de lungime, egală cu 5250 m

Muma precum elefantul zădărit se năpusti
vrând în dinţi să-i smulgă ţeasta; dar Rostam răcni vârtos
cum răcneşte-un leu sălbatic, şi de glasu-i tunător
iapa-ncremeni uimită. Drept în ceafă-i repezi
ghioaga pumnului o dată, şi în pulbere făcu
trupul să-şi rostogolească tremurând. Dar se săltă
iară şi în herghelie se pierdu din ochii săi.
Bine-nfipse în ţărână tălpile Rostam şi-apăi,
ochiu-arcanului şi-l strânse, şi cu braţul său cumplit
apăsă cu toată vlaga greabănul acestui mânz;
însă Rakş sub greaua-i palmă greabănul nu-ncovoie,
de-ai fi zis că nici nu-l vede. Zise-n sinea lui Rostam:
„Iată-mi scaunul, de-acuma făptui-voi lucruri mari !"
şi săltă pe Rakş cel iute precum vântul, şi-acest cal
înflorat ca trandafirul, zborul şi-l luă subt el.
Întrebă herghelegiul: „Ce preţ are acest zmeu —
cine mi-l preţăluieşte?" Zise cel herghelegiu:
„Dacă-mi eşti Rostam, struneşte-l, nedreptăţile să-ndrepţi
de prin tot Iranul nostru! Preţul lui? Acest Iran,
şi pe Rakş tu, de-a călare, lumea o vei mântui !"
Iar Rostam zîmbi şi-n zâmbet buzele i s-au aprins
ca mărgeanul, şi-astfel zise: „Numai Domnului i-e dat
binele să-nfăptuiască" Puse-o şea pe telegar
înflorat ca trandafirul; mintea i se-nflăcără
de dorinţa răzbunării şi de râvna de-a lupta.
Lui Rakş botul i-l deschise şi văzu iute foc,
nenfricat, de viţă-aleasă, şi în stare de-a purta:
platoşele, buzduganul, coiful, trupu-i de viteaz,
pieptul, braţele vânjoase. Grijă-atât avea de mânz,
că-i ardea virnanț în noapte să-l ferească de-orice rău.
De-l priveai din orice parte, fapt de vrajă îţi părea,
şi era în bătălie precum cerbul de fugaci;
botul fraged, spuma deasă, plin de foc şi îşi purta
crupele rotunde, ager, umblet dulce şi sprinţar.
Inima lui Zal asemeni preavoioasei primăveri
tresări de bucuria ce-o simţea el pentru Rakş,
telegar de viţă nouă călărit de-un norocos.
Deschizîndu-şi el haznaua, aur împărţi la toţi,
negândind la azi şi mâine. Pietrele şi le zvârli-n
olul cel în „şapte feţe" zugrăvit, scoţând din piept
chiot lung să se audă zeci de leghe împrejur.

Notă informativă :
-Virnanț (ruta graveolens), - rutişor galben, amar,
aromatic, cu flori galbene intrebuintat în medicină.


Cronica Șahilor

traducerea George Dan

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Firdousi