Iubirea doarme la pieptul poetului - Federico Garcia Lorca

Tu nu vei ști în veci cât te iubesc,
că înlăuntru-mi zaci și-ai adormit.
Te-ascund, te-ascund plângând și-s urmărit
de un suspin adânc, neomenesc.

Firea zvâcnind în carne și-n pulsar
îmi răscolește pieptu-ndurerat,
când vorbe tulburate au muşcat
aripile din sufletu-ți barbar.

Un grup de oameni saltă prin livezi
- tânjindu-ți trupul fin și chinul meu
călări pe cai de sori, cu coame verzi.

Iubirea mea, te lasă lui Morfeu,
prin sângele-mi-vioară să te pierzi!
Privește-i cum ne urmăresc mereu!

traducere - g. Cristea

El amor duerme en el pecho del poeta


Tú nunca entenderás lo que te quiero
porque duermes en mí y estás dormido.
Yo te oculto llorando, perseguido
por una voz de penetrante acero.

Norma que agita igual carne y lucero
traspasa ya mi pecho dolorido
y las turbias palabras han mordido
las alas de tu espíritu severo.

Grupo de gente salta en los jardines
esperando tu cuerpo y mi agonía
en caballos de luz y verdes crines.

Pero sigue durmiendo, vida mía.
¡Oye mi sangre rota en los violines!
¡Mira que nos acechan todavía!

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca