Arbore, arbore - Federico Garcia Lorca

Traducere de Petru Dincă

Arbore, arbore
uscat și verde.

Fata cu chip frumos
culege măsline.
Vântul, curtezan de turnuri,
o ține de mijloc.
Trecură patru călăreți
pe căluți andaluzi,
cu haine verzi și albastre,
cu mantii largi cenușii.
„Vino la Córdoba, frumoasă!”
Dar fata nu-i ascultă, nu-i pasă.
Trecură apoi și trei toreadori
cu talii subțiri,
cu haine portocalii
și săbii vechi de argint.
„Vino la Sevilla, frumoasă!”
Dar fata nu-i ascultă, nu-i pasă.
Iar când s-a lăsat înserarea,
violetă, cu lumină difuză,
trecu și un tânăr, purtând
trandafiri și mirt de lună.
„Vino la Granada, frumoasă!”
Dar fata nu-l ascultă, nu-i pasă.

Fata cu chip frumos
culege întruna măsline,
cu brațul vântului gri,
în jurul taliei sale.

Arbore, arbore
uscat și verde.

Adăugat de: Petru Dincă

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.