Căci am ajuns bolnav la tine-n poală,
și te-am găsit și mai bolnavă,
cu obrajii arzând în febră timpurie,
te ocrotesc doar, mică Ungarie.
Cât bigotism!, și cât blestem varsă
pe a ta măsăriță, tavernele de afară,
unde corupe, fură, sau cască gura ție,
poporul tău pitic, mică Ungarie.
În Cârciuma mare mulți stau în picioare,
și cu soarta inimii tale se joacă, poate,
dar cancerul de buzunar vine din gin, din hoție,
te compătimesc, oh, mică Ungarie.
Și cei ce cu picior de pui trăiesc,
ăia sus, nu fac decât pândesc,
unde umblă pasărea plimbăreață.
Te necăjesc, Ungarie orfană.
Când mi-a fost foame mi-ai dat mâncare,
Dacă îmi era frig m-ai acoperit cu durere,
dar ați furat pătura de pe mine,
și cât pe ce și această mică Ungarie.
Ardelean aș fi, la gât cu piatră de moară,
așa am învățat să înot, odinioară,
și îmi vibrează sângele cu tine
prin oceane, tu, plută-Ungarie.
Distribuie: