Fantasmă

luni, 28 septembrie 2015

Fantasma

Se rupe iarăşi timpul în frânte deziluzii
Şi noima de ceasornic spasmodic rătăceşte,
Şi calcă, şi-ngenunche, în ieri se prăbuşeşte
Ca-ntr-un năvod eteric, în plase de confuzii.

Şi se răzbună zorii aplatizaţi de ploaie
Pe trena unei toamne fără rugini pe ore,
Dogoarea-ţi mă îngheaţă cu neguri pirofore
Într-un foaier ascetic cu umbra ta pe-o foaie.

Îţi descompun fantasma în arhetip agonic
Şi orice amintire cu tine e-n surghiun;
Te caut în osânda abruptă din taifun
Şi te găsesc tornadă într-un vertij mnemonic.

Mă trec invers prin oră, şi scurm în ne-Pământ,
Te-agăţ cu cordeline şi frânghii de-o clepsidră
Dar gust un Timp cerneală, din sepia, - o hidră,
Al clipelor tentacul te înrobeşte-n vânt.

Ca un altoi de spectre flămânde de apus
Simt frunza ta o voce din corul altor ramuri,
Te caut într-o toamnă cu ploaia ciob în geamuri
Dar e-un potop prea aspru, prea mult puhoi de sus.

Am gleznele-nmuiate-n greşeli de neiertat
Şi braţele-mi, din umeri sunt aluviuni de stâncă,
Vreau să-ţi trimit Lumina dar temniţa adâncă
Închide-n ea ecouri de soare prescurtat.

Mă simt ca-ntr-o erată, un cumul de erori
Ce-aşteaptă ochi de înger să-l plânga cu iertare
Fantasma ta, cometă, prin lumi şuierătoare

N-ar vrea să se-ntrupeze din risipiri de nori?
E-o toamnă alungită pe lespedea cu-o floare
Şi umbra ta mă-nvăluie-n iluzii de strânsoare…

Marian Puscasiu
Septembrie 2015

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: