O virginală - Ezra Pound

Nu, nu! Du-te de la mine. De la ea abia ce am ieșit.
N-o să-mi pătez învelișul cu o strălucire mai pitică.
Căci aerul ce mă-nconjoară are o lumină nouă, ușurică.
Subțiri sunt brațele ei, ci strâns m-au înlănțuit.
Și m-au lăsat învăluit precum de un văl de eter.
Precum de frunze dulci, precum de o subtilă claritate.
O, am cules magia din preajmă-i ca pe jumătate
Să mă învăluie în jumătate din cele ce-o învăluie dexter.
Nu, nu! Du-te de la mine. Încă îi port urma înmiresmării,
Dulce ca vântul primăverii venind prin mlădițe dalbe.
De mesteceni. Verzi ies lăstarii, oho, în ramuri Aprili,
Cât ea cicatrizează plaga iernii cu mâna-i de copil,
Vine dinspre copaci o imagine a desfătării:
Cât de albă coaja lor, orele doamnei atât de albe.



Traducere de Mircea Ivănescu și Radu Vancu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ezra Pound



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.