Ce frumoasă ești, nelipsita mea iubită!
Mă apropie de tine să-mi vezi fața uimită,
Lovește în mine cu râsul tău glorios,
Ia-mi sufletul captiv în magicul tău miros.
Tu ce faci acolo, departe, în soare!?
Văd că îţi ard ochii şi privirile–ţi sunt orbitoare!
Vindecă–mă, iubito, de ochii din întuneric,
Căci mă privesc oglindă din dansul lor preasferic.
Oare chiar nu vezi că sunt mai departe,
Că mă împresuri cu focuri şi şoapte,
Că te afli în mine trimisă de viaţă
Și arzi-rug arcuit peste noaptea-mi de gheaţă?!
Poate fi cerul masca mea mortuară
Topit şi scurs din iarnă în primăvară
Şi poţi tu să fii iubita mea fericită
Arătând că eşti doar de tine trăită.
Presiunea aerului pe vârfurile munţilor înalţi este mai mică, drept urmare oxigenul din aer este absorbit în sânge mult mai greu. Deci şi respiratul în acea zonă este mai dificil pentru noi.
Citate şi Maxime:
Câte naufragii nu s-au întâmplat pe oceanul care ne-a dat viaţa speranţei? Sorin Cerin
vezi mai multe poezii de: Ler
Detalii poezie:
Distribuie pe: