Plopii monumentali - Eusebiu Camilar

Nu pot uita urcușul de-atuncea legendar,
Mereu mai sus, spre boldul luceafărului clar!

Se tot spunea că păsări cu ochii de opali
S-ar fi aflând în plopii înalți, monumentali,

Și eu, văzând spre zorii cu-naltele vâltori,
Cum au zbucnit la ceruri un rând de zburători,

M-am avântat, și plopii am prins a-i cuceri,
Fărâmă cu fărâmă, în fiecare zi!

Cu cât mi-era mai frică, mă aburcam mai sus,
Să văd ce lumi se află dincolo de apus?

Dac-atingeam cu fruntea al astrelor colan,
Mă prăbușeam cu capul în jos ca un hultan -

Mă năucea durerea, dar n-am gemut nicicând,
Cãci sfântã-i suferința celor ce cad urcând!

Din volumul "Poezii", 1964

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.