Xenia (II) – 13 - Eugenio Montale

Am atârnat în încăperea mea dagherotipul
tatălui tău copil: are peste un secol.
În lipsa celui propriu, atât de tulbure,
încerc să reconstitui, dar e zadarnic,
pedigree-ul tău.
Noi n-am fost cai, datele ascendenților
nu sunt în almanahuri. Cei care-au presupus
că știu nu erau ei înșiși existenți,
și nici noi pentru ei. Și-atunci? Totuși rămâne
că s-a-ntâmplat ceva, poate un fleac
care e totul.


Traducere Marian Papahagi
Poezii - Ed. Humanitas 2006

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.