Xenia (I) – 2 - Eugenio Montale

Iubita mea insectă
care a fost numită nu știu pentru ce, mușcă
astă-seară aproape pe întuneric
pe întuneric în timp ce citeam Deuternisaia
ai reapărut lângă mine,
dar nu aveai ochelari,
nu puteai să mă vezi
și nici eu nu puteam fără acea lucire
să te recunosc în negură.


Traducere Dragoș Vrânceanu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.