Spuneau cei vechi că poezia
e-o scară către Dumnezeu. Nu-i poate – așa
de mă citești. Dar am știut-o-n ziua
când mi-am găsit iar vocea pentru tine,
amestecat fiind cu nori și capre
semănate prin râpi să pască stuf
și mărăcini, iar descărnatul chip
și-l confundau soarele și cu luna,
motorul se stricase, și-o săgeată
de sânge pe o stâncă însemna
drumul spre Alep.
Distribuie: