Motete II (14) - Eugenio Montale

Foarfece, obrazul tu nu-l reteza
ce-i singur în memoria golită,
din chipul mare care asculta
nu fă ceața din mine.

Se lasă frig… Dură izbirea taie.
Lasă-un salcâm din coaja lui rănită
oul de greier în noroiul
care o data cu Noiembrie vine.


Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.