Inima altora nu seamănă cu a ta,
linxul nu se aseamuie pisicii
de Siria pândind colibriul în laur;
dar tu egali îi crezi dacă te-ncumeți
afară de sub umbra sicomorului
sau poate acea mască pe cearșaful
cel alb, efigie purpurie, eat e-a călăuzit?
Pentru ca lucrul tău (ce din al Său
e-o formă) să-nflorească în lumini
Iris din Canaan te-ai risipit
în acel nimb de vâscuri și de ghimpi
ce inima-ți conduce
în noaptea lumii, mult peste mirajul
florilor din desert, ție surori.
De-apari, aici m-aduci, ascuns sub bolta
de viță dezgolită, lângă debarcader
pe râul nostru – barca nu se-ntoarce,
soarele de Martin e negru-n cer.
Dar de te-ntorci nu ești tu, e schimbată
istoria-ți pământească, nu aștepți
remorcherul, cu prora sa,
n-ai priviri, nu ai ieri, nu ai mâine;
fiindcă lucrarea Sa (ce în a ta
se transformă) trebuie continuată.
Distribuie: