Autor:mirimirela
Adăugat de: mirimirela
luni, 06 aprilie 2015
Eu, poate, nu voi fi nicicând a ta; dar ține minte că te am purtat mereu în gând, în suflet și n cuvinte Că m am trezit, mereu, zicând întruna că mă minți Mă doare sufletul arzând în ochii tăi fierbinți. Mi am spus, cu nopțile plângând, să uit de dorul tău dar mă trezeam la piept strângând doar lungi păreri de rău.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc :) mirimirela (autor) marți, 07 aprilie 2015
Abunzi de dragoste si de melancolie... Frumos andreionthepoetry marți, 07 aprilie 2015
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Supernovele sunt stele care explodează. Aceste explozii stelare pot străluci chiar şi de 500 de milioane de ori mai puternic decât Soarele.
Gândurile sunt seminţele acţiunilor. Ralph Waldo Emerson
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Distribuie pe: