Eu nu privesc în urmă, niciodată...

Autor:Ioan Grigoraș


Adăugat de: nutzu

sâmbătă, 20 octombrie 2018

Mă lasă toamnei, frunzelor răzlețe,
Ciulinilor pribegi de pe câmpie...
Așa cum sunt, nu pot decât noblețe
Să-ți dărui, când îți scriu o poezie.

De-i neagră marea nu pot s-o fac verde -
Orice cuvânt îmi sună ca metalul -
Iar dacă te visez nu ai ce pierde;
Prin mine, nu prin tine, trece valul.

Și dacă-n vis eu mi te culc pe umăr,
Dacă-ți adulmec în neștire sânul,
Dacă-n săruturi degetele-ți număr...
Al meu și nu al tău, să fie chinul.

Să cadă stele! Să danseze goală
Noaptea-n perdeaua albă fluturândă,
Că nu mai știu dacă ce simt e boală
Sau e iubirea alergând flămândă.

Din volumul Ceremonia Iubirii -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013


vezi mai multe poezii de: nutzu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Reverență, danab...
nutzu (autor)
miercuri, 24 octombrie 2018