I
Pe un cal de-acel' bălțat,
Marfă nouă, mânzișor,
Vine-n jos, la trap ușor,
Într-o șa bine-ancorat,
Un țăran de prin Banat*,
Cu porecla Poale-Gri:
Tânăr călăreț, hai, dii!,
Cum nu cred că-i altu' dârz,
Apt de-a călări un mânz
Și sub lună a-l struni.
Ah, corcitul! - de părea
Împietrit în bidiviu
Ce era încă zurliu,
dar sub frâu se supunea;
Norocos se mai credea
de-a nu fi doar îmblânzit,
Ci de-asemeni țesălat
De vreo fată logostea.
Ah, Christoase, cin' va-avea
Preafrumosul cal bălțat!
Cum era nestăpânit,
Dând din cap, fugind haihui,
Răsunau pe trupul lui
Frumuseți de-argint și vântul;
Căci garant era argintul,
Hamul, pinteni, catarame...
Și în legănat de coame
Duse omu-n Cârțișoara:
,,Bine că-mi cără povara,
Cocoșei de-argint și-alame!''
Și pe scurt: - Cum voi a spune,
Poale-Gri sosi la râu
și, descălecând pe-un brâu,
deshămă calul din strune.
Iscodind câmpu-n genune,
mânzu' fornăi - măi lie! -,
când văzu o pălărie
care-n vânt se ridica
spre o zdreanță ce zbura
mai încolo, peste-o glie.
traducere - g.Cristea
Notă* - Numele localităților și ale personajelor au fost adaptate limbii române, pentru o mai bună rimă. Versurile, din creația originală, sunt scrise în limba castiliană veche, conținând și cuvinte creole, și lunfarde, specifice vorbirii gauchos (populare).
Fausto (fragmento)
de Estanislao del Campo
I
En un overo rosao,
Flete nuevo y parejito,
Caía al bajo, al trotecito,
Y lindamente sentao,
Un paisano del Bragao,
De apelativo Laguna:
Mozo jinetazo ¡ahijuna!,
Como creo que no hay otro,
Capaz de llevar un potro
A sofrenarlo en la luna.
¡Ah criollo! si parecía
Pegao en el animal,
Que aunque era medio bagual,
A la rienda obedecía
De suerte, que se creería
Ser no sólo arrocinao,
Sino tamién del recao
De alguna moza pueblera.
¡Ah Cristo! ¡quién lo tuviera!...
¡Lindo el overo rosao!
Como que era escarciador,
Vivaracho y coscojero,
Le iba sonando al overo
La plata que era un primor;
Pues eran plata el fiador,
Pretal, espuelas, virolas
Y en las cabezadas solas
Traiba el hombre un Potosí:
¡Qué!... Si traía, para mí,
Hasta de plata las bolas.
En fin: -como iba a contar,
Laguna al río llegó,
Contra una tosca se apió
Y empezó a desensillar.
En esto, dentró a orejiar
Y a resollar el overo,
Y jué que vido un sombrero
Que del viento se volaba
De entre una ropa, que estaba
Más allá, contra un apero.
Distribuie: