Nostalgie - Erich Fried

Casa mea se găseşte pe munte
nu-i greu de zărit de pe mare
Pereţii ei sunt răni

Casa mea se găseşte pe munte
pe muntele fără fântână
fără băutură pentru sete
Ferestrele ei sunt ochi de febre

casa mea se găseşte pe munte
un steag pe întinderi
dar scorţos dar bolnav
Ferestrele ei sunt ochi însetaţi
Treptele ei sunt pulsuri ce bat

Casa mea se găseşte pe munte
în soarele mânios
Dacă vântul poartă scântei
va trebui să se mistuie
Dacă vântul poartă fulgi de zăpadă
va trebui să îngheţe
Un steag bolnav
e casa mea de pe munte

casa mea se găseşte pe munte
ca s-o pot zări
Pulsuri bătând sunt treptele ei
pe care nu le cobor
ochi însetaţi sunt ferestrele ei
pe care nu le deschid

Dacă vântul poartă fulgi
mă simt îngheţat
Dacă vântul poartă scântei
mă simt arzând
nu-i greu de zărit de pe mare
bolnav un steag uscat
în casa mea de pe munte
în care nu sunt


traduceri de petre stoica

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Erich Fried



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.