Erezia de-a te naște român

Autor:Costel Zăgan


Adăugat de: Costel Zgan

luni, 15 ianuarie 2018

Ca pe cea mai curată lacrimă
din Ochiul Universului
Dumnezeul geniului
m-a sorbit din popor
Şi nu credeam

voi ajunge vreodată
să-i fiu
poetul deplin
Pururi tânăr
înfăşurat în versuri
cobor
de pe
baricadele tăcerii
Iar unde-am ajuns
De la Dunăre la Tisa
România plâsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De ciocoi şi strâmbătate
Vai de biet Român săracul
De ce Doamne nu-l ia dracul
Trage-n brazdă ca un bou
Schimbă-l Doamne şi-l fă nou

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (14 ianuarie 2018)


vezi mai multe poezii de: Costel Zgan


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXXVIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.