Vîntul îmi bătu sfios la geam - Emily Dickinson

Asemeni Călătorului trudit
Vîntul îmi bătu sfios la geam -
Cu îndrăzneală l-am poftit
Ca un stăpîn ce mă aflam

Fără de paşi se strecură -
Să-i dau un Scaun - cui?
Era precum i-aş fi întins
Un pat - Văzduhului

Nici Trup n-avea Oaspele meu -
Iar Vorba-i - o năvală toată -
Ca mii de păsări Colibri
Zburînd dintr-un Tufiş deodată

O Mare-i era Chipul şi, trecînd
Îi picura din Degete o muzică divină
Precum e cea arareori cîntată
La Fereastra noastră - de Lumină

Atîta i-a fost vizita - apoi
Sfielnic a bătut din nou - să-l las -
Atît de tulburat s-a dus -
Iar eu mai singură am rămas


(traducerea Ileana Mihai-Ştefănescu)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Emily Dickinson



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.