Un ceva-ntr-o văratecă Zi - Emily Dickinson

Un ceva-ntr-o văratecă Zi
Cât de-ncet făcliile ei ar muri
Mă solemnizează.

Un ceva-ntr-o văratică-Amiazi
Un adânc – un Azur – un parfum ce-a rămas
De dincolo de extaze.

Și totuși în miezul văraticei nopți
Un ceva mai senin ce ne-ncântă pe toți
Aplaud – vezi bine –

Să-mi cobor privirea prea scrutătoare
Ca această Grație scânteietoare
Să nu plece prea departe de mine –

Vrăjitele degete lucrează mereu –
Pârâul de purpur al pieptului meu
Roade albia-i strâmtă – ca pe o rană –

Steag de ambră Estu-și înalță încă
Și Soare-și mâna din stâncă în stâncă
Roșia sa Caravană –

Și tot stând și privind cum noapte și zori
Încheie ziua miracolelor –
Eu mă întâlnesc, printre rouri, pe-afară,
Cu-o zi nouă, de vară!

1859




Traducere Veronica Porumbacu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Emily Dickinson



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.