Ce taină e infiltrată - Emily Dickinson

Ce taină e infiltrată-n fântână!
Atât de departe-acea apă –
Ca un vecin de pe cealaltă lume
Ce trăiește într-o carafă –

Al cărei hotar nimeni nu l-a văzut,
Ci numai pleoapă de sticlă
De parc-ai privi de câte ori vrei
În față, la niște abise!

Iarba nu pare înfricoșată
Și mă mir adesea copilărește
Că ea stă aproape și-nfruntă cu ochii
Ceea ce pe mine mă îngrozește.

Legate-ntr-un fel pot să fie –
Rogozul de mare-i pe-aproape –
Unde n-are pământ sub picioare
Și nu trădează timiditate

Și totuși Natura nu e un Străin;
Cei care mai des o invocă
N-au trecut prin bântuitele-i case.

Ca să-I plângi pe cei ce nu o cunosc
Îți ajută regretul – cumva –
C-o-nțeleg cu atât mai puțin
Cei ce-s mai aproape de ea.

1877



Traducere Veronica Porumbacu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Emily Dickinson



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.