Despărţire - Elena Farago

În mohorâta dimineaţă
Mijesc luminile ca-n fum,
Şi parcă dincolo de drum
S-a isprăvit cu orice viaţă,
Că nu mai poţi zări, de ceaţă,
O streaşină, un pom, un fum…

Şovăitor vă-ntindeţi pasul
Sub greul jilavului nor,
Vă doare-al inimii fior,
Vă-neacă lacrimile glasul,
Şi mut rămâne „bun rămasul”
Pe buzele ce parcă mor…

Doar mâinile înfrigurate
Se caută, se-ating, se strâng…
Şi iată că pe drum se sting
Luminile, odată toate,
Iar inimile vi se strâng,
De-aceeaşi presimţire… poate.

…Şi mâinile înfrigurate
Se-nlănţuie de parcă plâng…

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Elena Farago



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.