Într-o zi Cliff Klingenhagen m-a invitat la cină,
Iar după aperitiv, supă şi friptură,
Şi-alte bunătăţi care se topeau în gură,
Cliff a luat două pahare şi, cu masculină
Eleganţă, a turnat în unul vin, iar în celălalt pelin.
Apoi, l-a ridicat pe cel cu conţinut amar
Şi a sorbit, tuşind uşor, toată otrava din pahar,
Spunând c-al meu e celălalt, cel plin cu vin.
Iar când l-am întrebat ce fel de parteneriat propune,
El mi-a făcut cu ochiul – de-ai fi crezut că tocmai ar zâmbi –
Şi mi-a spus că era vorba doar de-un fel al lui de-a fi.
Mie, deşi-l cunoşteam, mi-au trebuit zile bune
Să mă întreb dac-am fost vreodată până azi, încă din leagăn,
Sau voi fi cândva la fel de fericit cum este Cliff Klingenhagen.
Distribuie: