Am uitat pe ce braţe mi-a stat capul până-n zori - Edna St. Vincent Millay

Am uitat pe ce braţe mi-a stat capul până-n zori
Edna St. Vincent Millay


Am uitat pe ce braţe mi-a stat capul până-n zori
Şi ale cui au fost. Nu-mi amintesc – şi basta,
Unde şi ce buze-am sărutat, de-atâtea ori;
…dar ploaia e plină de stafii noaptea asta.

Dincolo de geam cineva aşteaptă poate un răspuns,
Iar nesomnul din sânge recheamă din trecut
Ecoul dulce-al unor voci nu stinse îndejuns,
Rememorând parfumuri, mirosuri de demult.

Astfel stau iarna singuri copacii pe coline,
Fără-a şti ce păsări i-au părăsit anume,
De ce-n albastrul ochi al bolţii atâta ger e:
Eu nu mai ştiu să-mi chem iubirile pe nume,

Tot ce ştiu e că vara mai cântă-un pic în mine
Şi că, apoi, eu însămi voi deveni tăcere.





Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.