“Indignation” Jones - Edgar Lee Masters

“Indignation” Jones



N-ai crede, nu-i aşa,
Că m-am tras dintr-un neam ales, din Ţara Galilor?
Că eram de origine mai pură decât tot gunoiul alb de aici?
Şi dintr-o linie genealogică mai directă decât
Cei din Noua Anglie şi virginienii din Spoon River?
N-ai crede că am fost şcolit
Şi că am citit cărţi.
Vedeţi în mine numai o epavă de om
Cu chica şi barba încâlcite,
Cu haine zdrenţuite.
Tot fiind lovit şi jignit continuu,
Uneori, viaţa unui om devine un cancer,
Umflându-se într-o excrescenţă stacojie,
Ca mucigaiul de pe ştiuleţii de porumb.
Aşa s-a întâmplat şi cu mine, un tâmplar împotmolit în mocirla vieţii,
Spre care-am păşit gândind că e o păşune,
Cu o târfă de nevastă şi cu biata Minerva, fiica mea,
Pe care voi aţi chinuit-o aducându-i moartea.
Aşa m-am târât, m-am târât ca un melc prin zilele
Vieţii mele.
Nu veţi mai auzi ecoul paşilor mei dimineaţa
De-a lungul trotuarului pustiu
Trecând spre băcănie pentru un căuş de mălai
Şi şuncă de câţiva bănuţi.




Trad.Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Edgar Lee Masters