Steaua serii - Edgar Allan Poe




Era în mijlocul verii
Şi la mijlocul nopţii era;
Stelele-n stinse orbite
Sclipeau palide, căci lumina
Mai strălucit luna rece, de gheaţă,
Care pe Ceruri trecea,
Sus, între planetele sclave
Şi pe talazuri cu raze de nea.
Priveam cum se trece
Surâsul ei rece;
Prea rece, prea rece era pentru mine;
Apoi deodată
Un linţoliu de vată;
Şi mă abătui de la ea spre tine
Stea trufaşă a Serii,
Glorie a privegherii,
Spre raza ta ce mai uşor alină,
Căci rostul pe care în Ceruri îl ai
E fericirea să mi-o redai,
În noaptea înaltă, noaptea senină,
În care ştiu că mai mult noroc
E să mă scald în trufaşul tău foc,
Decât în umila, mai rece, lumină

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.