I. Clopoţei de sanie,
Clopoţei de-argint!
O, ce lume de-ncântări e-n duiosul lor alint!
Cum clinchesc, clinchesc, clinchesc,
În văzduhul nopţii reci,
De când stele ce clipesc
Sus pe cer, din ochi clipesc
Cu descântul lor de veci;
Şi se prind în mers, mers, mers,
Într-un fel de runic vers,
Într-o tintinabulare muzical doinind din ei
Clopoţei, clopoţei, clopoţei, clopoţei,
Clinchete şi singhete de clopoţei.
II. Clopote de nuntă,
Clopote de aur
O, ce lume fericită-n armoniosul lor tezaur!
Şi pe-al nopţii dulce vânt
Cum îşi cânt-al lor descânt!
Şi din notele-n risipă,
Dimpreună,
Ce cântare se-nfiripă
Pentru turtureaua ce ascultă, cu-o aripă
Peste lună!
Din sonorele calicii
Ce talaz masiv de eufonice delicii!
Ce de hohote!
Ce de clocote!
Cum rostogoleste-n şopote,
Răpitorul ritm de clopote
Cântecul si-ncântecul de clopote
Clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote, clopote,
Clangătul şi zăngătul de clopote!
III.Clopote de-alarmă, clopote de-aramă!
Ce fantastice terori tulburarea lor proclamă!
Şi-ntr-al nopţii aspru vânt
Cu ce spaimă ne-nspăimânt!
Prea-ngrozite spre-a grăi
Pot răcni, răcni, răcni
În discordie nebună
Într-o aprigă chemare de-a da ajutor la foc,
Într-o înfruntare-adusă surdului, sălbaticului foc,
Ce se urcă sus, mai sus, c-un dor beat de nenoroc
Şi-o-ncordare-alucinată
Spre-a stinge-acum, acum sau niciodată,
Palid închipata lună.
Oh, clopote, clopote, clopote!
Ce poveste spun înfricoşatele lor şopote,
Şi ce vaer!
Cum mai sună, bat şi rag!
Ce de spaime-aruncă-n larg
În sânul tremurătorului aer!
Ci urechea desluşeşte
Într-un huiet, într-un vuiet,
Cum primejdia se-nvolbură şi creşte;
Ci urechea prinde-n şopote
Dintr-un hohot,
Dintr-un tropot,
Cum primejdia se-afundă şi dă-n clocote,
În afundul şi în clocotele furiei de clopote,
Clopote,
Clopote, clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote,
În ţipătul şi strigătul de clopote!
IV. Clopote de-ngropăciune, clopote de fier!
Ce solemne gânduri cântă în prohodul lor sever!
Si-ntr-o noapte fără vânt
De ce spaimă te-nspăimânt!
Cu al glasului lor patetic freamăt!
Căci un sunet izbucnit
Din gâtlejul lor dogit
E un geamăt.
Clopotarii, clopotarii,
Sus în turle peste arii
Singuri stând,
Cei ce sună, sună, sună
Melancolicul comând,
Se simt mândri să ne pună
Peste inimi un mormânt.
Ei nu-s oameni şi nici fieri.
Nu-s bărbaţi şi nici muieri,
Ci-s furtună:
Craiul lor e cel ce sună ;
Şi el tună, tună, tună,
Tună
Un paian de clopote!
Sânul lui e-n zvocote
De acest paian de clopote!
Iar el joacă, joacă-n hohote
Şi se prinde-n mers, mers, mers,
Într-un fel de runic vers,
Cu sunetul de clopote,
Clopote, clopote, clopote,
Cu tunetul de clopote.
Şi se prinde-n mers, mers, mers,
În funebre ropote
Într-un vesel, runic vers,
Cu dangătul de clopote,
Clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote,
Cu bocetul şi mugetul de clopote.
Distribuie: