E toamnă şi e târziu...

Autor:gabriel mircea


Adăugat de: gabriel mircea

duminică, 13 noiembrie 2016

Azi vreau să sparg din nou a viţei venă,
Să-mi plângă şoapta rubinie-n cupă,
Suspinul boabei, dulce să erupă
Turnând în suflet zvon de cantilenă.

Ghitara în flamenco să se-avânte,
Tiganca andalusă să ofteze,
În ritm de castagnete să vibreze
Şi roşu-i trandafir din păr, să cânte!

Strivit de-a verii doua verzi poeme,
Să torn în vena-mi vinul gros si negru,
Căci mi-e pictat pe piept un car funebru
Cu cai drapaţi şi albe crizanteme.

Să beau până mă cheamă-n somn uitarea,
Perdantul cal -semn!- botu-n palmă-mi pune,
Copita-i a drum greu, bătând, sa sune
Şi bronzul clopotelor spargă zarea!

Ieşind, actor înfrânt pe-a vieţii scenă,
Trei mariachi trişti veghindu-mi zborul,
Privind la timpul ce îşi trage storul,
Azi vreau să sparg din nou a viţei venă!...


vezi mai multe poezii de: gabriel mircea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Toamna
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Remarcabilă şi plină de sensibilitate această poezie
deea
luni, 14 noiembrie 2016



Actorul din versurile tale poate fi oricare dintre noi..
gianina
luni, 14 noiembrie 2016