Dăruiește, Doamne Sfinte - Dumitru Matcovschi

Dăruiește, Doamne Sfinte,
strop de dor Moldovei noastre,
drum de secoli înainte,
cer înalt și zări albastre.
Fă să aibă bună parte
de pâinică și de sare,
și de viață cu nemoarte
dar ca viața trecătoare.
Apără cum știi mai bine
de străinul care-l pierde
graiul ei, din moși ce vine
piatră rară, frunză verde.
Leagănului unde pruncii
gângură cuvântul mamă
fă-i un loc în iarba luncii
sau în codru de aramă.
Coltelui primăvăratic
dă-i tărie și răbdare,
să răsară, singuratic,
de sub piatra mult ce-l doare.
Înfrățește om și ciută,
grier, fluture, furnică:
la nevoie te ajută
cu-o povață, cât de mică.
Dă-ne, Doamne, ai de unde,
clipa e de înviere,
dă-ne-o mare și un munte,
și mai mult nimic nu cerem.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.