Buda adormit - Dumitru Matcovschi

Rezemat în cot, pe-o rană
tolănește Buda-n templu:
cap de aur, trup de aur.
Artă moartă, te contemplu!
Aoleu, mă doare văzul:
un furnic, de nu știu când,
scormonește-n ochiul Budei.
Buda doarme lăcrimând!
Of, mi-e milă! Of, mi-e jale!
Aș sufla furnicul, dar
ochiul Budei mă țintește
printre lacrimi, avatar.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dar, doar!
narcispurice
luni, 10 mai 2021