Cântec prezentat lui Wei Ba, un domn ieşit la pensie - Du Fu

Viaţa nu-i făcută pentru întâlniri;
ne deplasăm asemeni stelelor la margini opuse de cer.
Deci, ce fel de noapte este noaptea asta
când împărţim lumina aceleiaşi lămpi?
Tinereţea – cât a durat?
Amândoi, de- acum cu capetele sure,
întrebăm despre vechi prieteni – jumătate deja duhuri;
ţipete de neincredere lovesc în inimi.
Cine ar fi crezut? – după douăzeci de ani
intru iarăşi în casa ta.
Nu erai căsătorit cand ne-am despărţit;
acum, deodată, un lung rând de băieţi şi de fete
întâmpină veseli pe prietenul tatălui lor,
întrebandu-l în ce locuri a fost.
Inainte să fi terminat de răspuns,
ai trimis băieţii să pregăteasca vinul şi mâncarea,
ceapa verde tăiată în noaptea neagră,
orez proaspăt gătit, amestecat cu mei galben.
Intâlnirile au devenit rare, ai spus tu,
vinul a curs până am golit zece cupe!
In noaptea asta, zece cupe nu mă pot îmbăta;
iubirea ta neclintită mă înduioşeaza acum.
Mâine dealurile şi drumurile ne vor despărţi,
întreaga lume largă se va aşeza iarăşi între noi.

traducere de Petru Dimofte

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Du Fu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.