Poezii despre Dragoste:

Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.

Și dacă azi sărutul meu ar sta de veghe,
Pe albul zorilor din ziua care o să vină,
Ce-ai face tu iubire? Si cum l'ai mai culege,
Din picăturile de rouă și din a florilor lumină?

Pe firul unui vis de albastru dor,
Te chem la răscrucea amintirilor.
Rătăcesc în noapte şi răsfoiesc,
Frânturi din clipele cu "te iubesc"

„Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră” Radu Stanca

ULTIMA VALE

Ninge. Afară? Din mine afară!
În mine sunt cioburi tăioase de ghiaţă.

Soarele mi a ncălzit jucăuș
trupul gol
Am deschis ochii leneș
dar tresărind de dor.

M am privit în oglindă
Și am tresărit
De dincolo de ea
Tu mi ai zâmbit.

Mirat privesc in urma mea
Iubiri ce-au fost demult.
Rotunda , lumea inca vrea,
In gand e nou tumult.

ZEIŢĂ SAU FEMEIE

De ai fi fost zeiţă în loc să fii femeie,
Te-aş fi ucis cu pietre sau te-aş fi ars pe rug.

E noapte n ochii tăi
E câte o lună neagră
În fiecare dintre ei
Dar perseidele ce curg din ei