Poezii despre Dragoste:

ULTIMUL TRAMVAI


Frumoasa mea, din nu ştiu care parte

Azi, inima mea
n am mai ținut o n piept
s a rupt, nebuna
și a fugit

Lasă mă să ți construiesc
O Alaskă de nămeți,
Să nvătăm
Să creștem reni

Voiam să ți sărut
genele, sprâncenele, pleoapele
fruntea, obrajii și ochii.
Nasul, bărbia, urechile

E șase dimineața și prin vis
Culeg un pas, o umbră de tăciune,
Un licurici albastru fără nume
Și somnoros aplaud, vrând un bis.

- Să-ţi aminteşti mereu de visul nostru,
Că el ne-a dus cu lumea-n antiteză,
Urmăm acelaşi ţel, ne-am găsit rostul
Când ne-am plimbat de mână pe faleză,

Se rostogoleau în gol
cuvintele mele şoptite în amurg,
ochii acopereau cu privirea
universul în care ne inundau gândurile.

DACĂ TU MĂ IUBEŞTI


Dacă tu mă iubeşti, universul

Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri
Precum samanta-n parc de trandafiri-
Ni-i dragostea mai multa, mai bogata,
Mai plina de lumini ca alta data.

Când inima e mai uşoară ca fulgul
nu mai rămâne niciun păcat de iertat,
doar o fereastră deschisă de dragoste
să se simtă cum intră primăvara în sânge.