Poezii despre Dragoste:

- Eu sunt femeia unui singur gest,
Tulburătoare ca o apă-adâncă,
Ce-ntâmpină c-o doză de protest
Voinţa ta mai tare ca o stâncă,

“A iubi înseamnă să devii, cu bună ştiinţă, vulnerabil.
Acum înţelegi cât de mult te iubesc?”
Helen Thomson

- Tăciuni aprinși se scaldă în orbite,
Spre asfințit o pleoapă se închide
Cu umbra nopților fierbinți tivite
Ce-n minte nasc numai efemeride.

Mi am retras pașii
din poarta vieții tale
Precum un cerșetor
alungat de la ușa bisericii

Când primii fulgi de nea
Roiesc ca fluturii în zbor
Și mi amintesc de iarna mea
De tine îmi e dor !

- Visez sub tâmpla înserării care
A înmuiat penelu-n violet,
Valsând prin lumi de basm, imaginare,
Adorm fără vreo umbră de regret.

Iar ninge peste lumea noastră
Cu fulgi de spaimă şi-ndoieli
Cernuţi din norii de greşeli.
Atâta ger s-a așternut prin casă...

CAPCANA

Constat cu-amărăciune c-am fost doar o capcană
În care-ai stat captivă din ce în ce mai greu.

mâinile tale
s-au spovedit de mine

canoane răstignite-n cearşafuri albe…

Am amuțit
Am înghețat
În sufletele noastre cad
Zăpezile din poluri.