Poezii despre Dragoste:

UNEI CURTEZANE

Desculţ când am intrat în templul tău
Am şovăit să mă închin căci gândul

Miroase toată firea-a tei
Tu mi ai șoptit râzând
Și ai luat cu tine anii mei
În schimbul lor duios lăsând

- Paharul tău e din rubin,
Eu am băut din el cândva,
Dulceaţa buzelor carmin
Am savurat-o, e a mea.

motto : “Accidentală întânirea noastră
În spaţiu-acesta vast, nedefinit,
Poate-am visat că-ţi pun în palme cerul,
Dar mult mai mult de-atât mi-aş fi dorit.” Liliana Trif

DILEMĂ

Noi suferim iremediabil,
Să nemurim nu mai e vreme.

am adunat încet
toate tăcerile dintre noi

le-am legat punte

Mă simțeam ca o floare ofilită
Care avea nevoie de apă
Atunci...ai apărut tu
Și a nceput să plouă...

M am rătăcit
În propria mea viață
Te am așteptat
Pe timp frumos, pe ploi ,pe ceață

DECEMBRIE

Îţi aminteşti? Era decembrie, seara.
Butuci trosneau în soba prea încinsă.

Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Aproape ești atunci când eu, încerc să te imaginez.
Mă bucur fiindcă ne-am iubit, ca nimeni alți-n astă viață,
Dar totul s-a sfârșit subit, când tu ai dispărut ca-n ceață.