Poezii despre Dragoste:

Mi am retras pașii
din poarta vieții tale
Precum un cerșetor
alungat de la ușa bisericii

Când primii fulgi de nea
Roiesc ca fluturii în zbor
Și mi amintesc de iarna mea
De tine îmi e dor !

- Visez sub tâmpla înserării care
A înmuiat penelu-n violet,
Valsând prin lumi de basm, imaginare,
Adorm fără vreo umbră de regret.

Iar ninge peste lumea noastră
Cu fulgi de spaimă şi-ndoieli
Cernuţi din norii de greşeli.
Atâta ger s-a așternut prin casă...

CAPCANA

Constat cu-amărăciune c-am fost doar o capcană
În care-ai stat captivă din ce în ce mai greu.

mâinile tale
s-au spovedit de mine

canoane răstignite-n cearşafuri albe…

Am amuțit
Am înghețat
În sufletele noastre cad
Zăpezile din poluri.

Ai intrat tiptil în viața mea
mi te ai furișat în suflet
Dar mi ai troienit zăpada grea
și mi ai transformat zâmbetul în scâncet.

Cândva mi-or creşte aripi de dorul tău să ştii
Şi o să-ţi ies în cale, prin poarta inimii,
Voi trece ca o vrajă şi voi deschide larg
Ferestrele albastre să afli că-mi eşti drag.

ATÂTA DOR...


Aş vrea să sorb lumina, din ochii tăi adânci