Poezii despre Dragoste:

Poezie repostată la cererea confratelui ANDREI

Te-am iubit fără măsură,

Pentru că poţi să îmi zâmbeşti,
Când te trezesc în miez de noapte,
Pentru că-n tihnă mă priveşti
Şi mă dezmierzi, rostindu-mi şoapte,

În Rugă...

În rugă Doamne, îmi înalţ
La tronul sfânt de îndurare,

Lăsaţi soldaţii
să plângă...
luaţi-le tancurile
din braţe

Frunze mirate de verde
plăpând
încremenesc soarele
până departe,

Tu, Timpule ne-ndurator, o clipă
Din drumul tău vertiginos te-oprește,
Căci viața trece-n zbor mult prea în pripă
Și-oglinda prea ușor îmbătrânește !

Era o seară cum puține-au fost
pe lacul ce, sub sălcii, picotea,
iar noi, îndrăgostiți, voiam ceva
cu care să-ntregim amorul nost.

- Nu râde ca şi cum n-ai înţelege
Că te întreb, iubite, când mi-e dor
Cum luna guvernează fără lege
Aceste nopţi supreme de amor?

NOAPTEA


Nopatea

Iubita mea, de voi pleca vreodată
vei fi în inima și-n gândul meu,
iar dacă pentru tine-ar fi prea greu,
îți voi lăsa zălog iubirea-mi toată.