Poezii despre Dragoste:

Te-am mângâiat cu palmele sufletului
Cu nesfârșite gânduri, te-am chemat...
Am suspinat; Ca omul de zăpadă înlăcrimat
De ger

caii caută un loc să şadă
luna-ncearcă să ne vadă
iarba cere să te-ntindă
noaptea vrea să-i fiu oglindă

Zidește-mă....

Zidește-mă, sunt doar nisip novice
La malul timpului spălat de infinite

Soarele tău

Cuvânt și slovă scrisă deseori
Cu părul, evantai strâns în goblen

Un cuţit uriaş
cu lama sclipind
ziua culori
şi noaptea lumini,

Se-aude un strigăt venind dinspre cer,
sinistru în noapte și-n liniștea ei,
ce pare să-ncheie un dans –derniėre-
c-un ultim adio spre vechi odisei.

În lumea din margini de lume,
că-i noapte sau zi … hoinăresc,
iar gândul, un pegas anume,
mă poartă în zboru-i ceresc.

Tu ești păcatul meu imaginar și mut
Aroma mea de scorțișoară
Mi -ești simfonia pentru corn și flaut
În inimă te am ca pe-o comoară.

Păsări neştuite mâine
uimesc nepăsarea
dimineţilor uitate
sub pleoape

Umbra ta e nepătrunsă

Ca și cum noaptea polară
Te-ar ascunde printre ceţuri...