Poezii despre Dragoste:

De ciuda razei
neîncăpute
în conul bradului
de timp,

Sonetul Tinereţii

În zbor de vis trecut-au anii tinereţii...
Şi niciodată, ei nu se vor reîntoarce!

plângi...
mă îndemnă rânjind,
neîmblânzit,
chipul de arhanghel prelung,

tu nici nu ştii
că îţi mângâi urmele din zăpadă
pe cele din nisipul fierbinte
că fiecare floare de măr

- Cu buzele cobor spre abdomen
O lacrimă să-ți las în colivie,
Dar când urmez al trupului desen
Mă simt cuprins în valuri de beție

Un dar al neștiutelor ursite
îți prinde al tău chip fermecător
cu trăsături în visuri doar găsite
de un pribeag de suflet călător.

Aterizându-i talentul din căruţă
se înalţă-napoi în maimuţă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Mă-ncălzesc cu înghețată
și-un calorifer cu țurțuri
uneori totuși o fată
zboară ca un roi de fluturi

Sânii tăi par diamante
răsfrâng luna în andante
numai soarele săracul
crede c-a văzut pe dracul

Fii apa mea...

Fii apa mea ce umple uscăciunea
Fii încercarea mea de-a trece râul,