Poezii despre Dragoste:

Aterizându-i talentul din căruţă
se înalţă-napoi în maimuţă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Mă-ncălzesc cu înghețată
și-un calorifer cu țurțuri
uneori totuși o fată
zboară ca un roi de fluturi

Sânii tăi par diamante
răsfrâng luna în andante
numai soarele săracul
crede c-a văzut pe dracul

Fii apa mea...

Fii apa mea ce umple uscăciunea
Fii încercarea mea de-a trece râul,

Poezie repostată la cererea confratelui ANDREI

Te-am iubit fără măsură,

Pentru că poţi să îmi zâmbeşti,
Când te trezesc în miez de noapte,
Pentru că-n tihnă mă priveşti
Şi mă dezmierzi, rostindu-mi şoapte,

În Rugă...

În rugă Doamne, îmi înalţ
La tronul sfânt de îndurare,

Lăsaţi soldaţii
să plângă...
luaţi-le tancurile
din braţe

Frunze mirate de verde
plăpând
încremenesc soarele
până departe,

Tu, Timpule ne-ndurator, o clipă
Din drumul tău vertiginos te-oprește,
Căci viața trece-n zbor mult prea în pripă
Și-oglinda prea ușor îmbătrânește !