Poezii despre Dragoste:

- Nu știu de ce în nopți pustii mă zbat
În camera cu chipul tău pictat
Sus pe tavan și te privesc din pat
Să-ți descifrez conturul irizat

ANCORĂ DĂ-MI DOAMNE, SFÂNTUL DUH AL TĂU
MILA TA STĂPÂNE, SUFLETU-MI S-O ȘTIE
IARTĂ-MĂ , MĂ-NVAȚĂ SĂ FIU BUN, NU RĂU
NU LĂSA VRĂJMAȘUL PIERITOR SĂ-MI FIE.

Când priveam fascinat curcubeul
Te-am zărit, chiar la capătul său.
M-am gândit c-aş putea să-nalţ zmeul,
Cât să zbor şi s-ating chipul tău.

Pe şevaletul unui trup
sculptat în alb
în ceasuri înlemnite,
întins de drept

- Mi-e dor de nopți când legănai o vrajă
Să mă adormi la piept, făceam de strajă
Și rătăceam pe sâni, ca pe o plajă,
Gândindu-mă c-or să mă prindă-n mreajă

Citesc pe-o coală albă de hârtie
Nescrise sentimente trecătoare,
Iar totu-mi pare azi o poezie
Fără cuvinte, dar plină de savoare.

Din catifeaua nopții ți am croit o haină
Te-am îmbrăcat cu ea și-n grabă,
La mijloc te-am încheiat cu-n nasture de stea.
Mi-am așternut apoi la pieptul tău

Orice nume
e o lume
ca un cerc.

- Mă plimb pe strada ta în pardesiu,
Nu e devreme, nu e nici târziu,
Deschide-mi ușa că aș vrea să știu
M-ai este vreo magnolie-n Sibiu

Cât eşti de frumoasǎ, fatǎ!
S-ar îndrǎgosti
De tine
Toţi bǎieţii dintr-o datǎ