Poezii despre Dragoste:

Povestea mea e și povestea voastră,
Nimic original sau mai de preț în ea,
Un pic banală chiar vi se va părea,
Căci ați trait-o chiar și dumneavoastră.

te-ai îmbrăcat relativ
în lumina murdară
ţi-ai aşezat migălos
zâmbetul malefic

- Înc-o dată toamna scrie o poveste
Pe o frunză smulsă de-un oftat de vânt,
Eu aştept de-un secol despre tine-o veste,
Poşta nu răzbate-n margini de pământ.

Alungat de-ale tristeții valuri
Prin amintirile de taină,
Te regăsesc mult prea frumoasă doamnă,
Inveșmântată-n firavele voaluri

- Nu cumpăr și nu vând iubiri pe-un cent,
Nici dacă-s beat, nici când sunt abstinent,
Și de-am avut cândva un accident
M-am vindecat, acum sunt exigent,

- Prin viața asta sunt un meteor
Că noaptea-n vis te am, în zori cobor
Învins de soartă, ce pustiitor
Să fiu cu tine și să-mi fie dor.

Timpul
stã ȋntre noi
iubito,
și cu brațe

A ruginit frunza în vie
Și plânsă, toamna a plecat
Dar câte toamne-or să mai vie
Și câte încă, am uitat...

El se privi ȋn ochii ei,
iar ea speriatã zâmbi..
El se vãzu din umbrã,
ușor la luminã ieșind.

Stãtea singur,
cãci cum ar putea altfel,
ȋn camera lui,
la lumina unei lumȃnãri,